Cosmin Pîrjol

Momente emoţionante s-au petrecut astăzi în cadrul şedinţei solemne a camerelor reunite ale Parlamentului României dedicată împlinirii vârstei de 90 de ani a Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României!

Este vorba despre un moment de mare însemnătate pentru naţiunea română, o adevărată “lecţie de istorie” predată de Majestatea Sa, care a avut privilegiul ca, după nu mai puţin de 60 de ani, să poată rosti iarăşi o alocuţiune în faţa forurilor legiuitoare ale României.

Luarea de cuvânt a Majestăţii Sale a fost precedată de evocarea însemnătăţii istorice a momentului, printr-un discurs rostit în cadrul şedinţei solemne de către Preşedintele Senatului, d-l Mircea Geoană.

Ropote de aplauze au însoţit clipele de dinaintea rostirii discursului regal, un adevărat semn de recunoştinţă al Parlamentului faţă de rolul extrem de important pe care l-a îndeplinit regalitatea de-a lungul celor mai importante momente din istoria neamului românesc.

Discursul Regelui s-a constituit într-o adevărată pledoarie pentru democraţie, etică, libertate, suveranitate, un apel la respectarea principiilor fundamentale de funcţionare a instituţiilor statului, fără niciun fel de ingerinţe din partea politicului în activitatea desfăşurată de acestea în interesul poporului şi numai al poporului, regele subliniind totodată nevoia de unitate naţională a românilor.

Mihai I, vizibil emoţionat de importanţa evenimentului, a vorbit, de asemenea, despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării: “Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei.”

Regele şi-a încheiat discursul, spunând că: “Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”

Apoi, minute în şir, alte ropote de aplauze au răsunat în Parlamentul României, constituindu-se într-un ‘adevărat cântec de alinare’ pentru suferinţa îndurată de Majestatea Sa în lunga perioadă a exilului, moment ce mi-a lăsat impresia că de-abia astăzi, la 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, “s-a decretat sfârşitul oficial al comunismului în România!”….EMOŢIONANT!!!

În acest context prezenţa Preşedintelui României ar fi fost de prisos….

Mi-a lăsat un gust amar, însă, neparticiparea la acest eveniment a Patriarhului Daniel, capul Bisericii Ortodoxe Române, un gest de neiertat în opinia mea, gest care simbolizează că nu toată lumea a reuşit să se împace cu trecutul, deşi iertarea reprezintă un îndemn foarte uzitat în lumea bisericească.

Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac!